Cardul european de sănătate sau asigurare de călătorie

Cardul european de sănătate, cunoscut în România și ca CEASS, este un document emis prin sistemul public de asigurări de sănătate, care îți permite să primești îngrijiri medicale necesare în statele europene participante, în aceleași condiții ca asigurații din acel stat. Este util și ușor de obținut, dar nu este o asigurare de călătorie și nu face nici jumătate din ce face aceasta.

Confuzia dintre cele două duce la situații neplăcute: cineva se bazează doar pe card, ajunge la o clinică privată sau are nevoie de repatriere și află că nimic nu este acoperit. Mai jos vezi ce oferă fiecare, ce lipsește din card și cum le combini cu cap.

Ce acoperă, de fapt, cardul european de sănătate?

Cardul acoperă îngrijirile medicale devenite necesare în timpul unei șederi temporare, prestate în unități publice sau în unități care au contract cu sistemul public al statului vizitat. Condițiile sunt cele ale asiguraților din țara respectivă, inclusiv eventualele coplăți.

Aceste idei apar peste tot în regulamentele despre cardul european:

• necesitatea medicală: se acoperă ceea ce nu poate aștepta întoarcerea acasă, nu tratamentele planificate;
• sistemul public: contează doar unitățile publice sau cele contractate;
• tratamentul local: primești ce primește și un localnic asigurat, cu aceleași reguli și, de multe ori, cu aceleași coplăți;
• valabilitatea: cardul are o dată de expirare și se aplică doar statelor participante.

Din acest motiv, cardul nu garantează că primești tratament gratuit. În unele state, un localnic plătește o parte din costuri, iar tu le plătești la fel.

Ce este coplata

Coplata este partea din cost pe care pacientul o plătește chiar dacă are asigurare, de exemplu o taxă pe consultație sau o contribuție la medicamente. Ea nu se rambursează prin cardul european, dar poate fi acoperită de o poliță de călătorie, dacă aceasta include cheltuielile medicale de urgență.

Ce nu acoperă cardul european?

Cardul nu acoperă clinicile private, repatrierea medicală, transportul cu elicopterul, salvarea montană, anularea călătoriei, bagajele pierdute sau asistența în română. Toate acestea sunt componente standard ale unei polițe de călătorie.

Dacă pleci în afara spațiului european, cardul nu mai ajută deloc, iar polița devine singura ta protecție medicală. Despre cum se compune acoperirea medicală, citește articolul despre asigurarea medicală de călătorie.

Când îți ajunge cardul european și când nu?

Cardul îți ajunge pentru o plecare scurtă, într-un stat participant, cu un risc mic și fără activități speciale. Pentru orice altceva, polița de călătorie adaugă acoperiri pe care cardul nu le are.

Gândește-te la trei întrebări:

1. Unde mergi? În afara statelor participante, cardul nu se aplică.
2. Ce faci acolo? Schi, scufundări sau drumeții montane scot activitatea din zona simplă; pentru ele ai nevoie de poliță cu extensie.
3. Cât de mult te sperie o urgență costisitoare? Dacă ai o afecțiune care ar cere repatriere sau tratament specializat, polița este mult mai potrivită.

Familiile cu copii mici aleg des o poliță de călătorie, pentru că le dă mai multă liniște, deoarece asistența telefonică și acoperirea clinicilor private contează când copilul se îmbolnăvește. Pentru verificările specifice, citește articolul despre asigurarea de călătorie pentru familie.

Cardul și afecțiunile existente

Cardul acoperă îngrijirile necesare medical, inclusiv pentru afecțiuni cronice, dacă nevoia apare în timpul șederii, dar nu acoperă călătoria făcută special ca să primești un tratament. Polițele de călătorie sunt mai restrictive la această categorie, așa cum arată articolul despre afecțiunile preexistente. Aici cardul poate fi chiar mai avantajos, dacă destinația este un stat participant.

Cum folosești corect cardul într-un stat european?

Prezinți cardul în original la unitatea medicală publică sau contractată, cerând în mod explicit să fii tratat în sistemul public. Dacă ajungi la un cabinet privat, serviciile se pot factura integral, fără rambursare ulterioară.

Pașii practici:

• ia cardul cu tine, nu doar o fotografie;
• cere să fii tratat ca pacient asigurat în sistemul public;
• păstrează toate chitanțele, inclusiv pentru coplăți;
• cere documente scrise despre diagnostic și tratament;
• dacă ai plătit mai mult decât un localnic, întreabă dacă poți cere rambursare la întoarcere.

Sfat: în caz că ai uitat cardul acasă sau a expirat, există documente provizorii care îl înlocuiesc; ele se obțin de la casa de asigurări de sănătate la care ești asigurat, dar durează, așa că nu le lăsa pe ultima zi.

Rambursarea ulterioară

Dacă ai plătit îngrijiri care ți se cuveneau, poți cere rambursare la întoarcere, în condițiile prevăzute de sistemul de sănătate. Procesul cere documente și răbdare. O poliță de călătorie poate acoperi aceste cheltuieli mai repede, după procedura ei proprie.

Cum le combini fără să plătești de două ori?

Cel mai simplu este să ai cardul valabil pentru unitățile publice și o poliță de călătorie pentru restul. Dacă tratamentul public te costă ceva, cheltuielile pot fi cerute de la poliță, cu condiția să nu ceri aceeași sumă de două ori.

Merită să cunoști diferența dintre asigurarea de călătorie și un abonament sau o asigurare privată de sănătate. Dacă te întrebi ce rol ar avea acestea, vezi comparația dintre abonamentul medical și asigurarea de sănătate privată. Iar pentru configurația completă a unei polițe, ghidul principal este ghidul despre asigurarea de călătorie.

Pe aceeași temă, citește și Asigurarea de călătorie pentru viză: ce cer ambasadele.